Am asteptat cu nerabdare data de 25 septembrie: Let's Do It Romania ! Si cand in sfarsit a venit m-au napadit emotiile. Ne-am strans la trecere bac, ne-am cumparat bilete si am urcat. In timp ce traversam Dunarea, am hotarat viitorul loc de ecologizare[ deoarece cei de la LDIR ne-au repartizat un loc unde era numai moloz]. Odata locul ales, am pornit la drum. Drumul din masina lui Krisu parea foarte bun, in schimb nu vreau sa stiu cum a fost drumul lui Tiby[asta in caz ca a nimerit si el acelasi autobuz cu care am fost eu in delta].
Destinatia noastra finala era la 2 km de ORASUL Macin[ asta in caz ca citeste Miha postul], intr-un loc unde se afla o cariera de piatra, o manastire superba si Muntii Macin. Pe la poalele muntilor nu prea am avut ce aduna asa ca am facut popas pentru a ne reculege si pentru a admira manastirea care se inalta maiestuos la granita dintre rezervatie si restul peisajului.. Dupa aceasta scurta pauza, am continuat ascensiunea noastra pe acei munti care au luat nastere in orogeneza hercinica si au ajuns la inaltimea de astazi din cauza eroziunii. Imi vine greu sa le tot zic munti, avand in vedere ca inaltimea maxima in Muntii Macin este de 467 m [varful Tutuiatul]. Noi am atins o inaltime "record" de aproximativ 404 m[sper sa nu ma insel]. Diferenta dintre Muntii Macin si oricare alti munti din Romania este aceea ca, in Macin, copacii sunt aproape inexistenti, iar privelistea te lasa fara cuvinte, pe cand pe ceilalti munti trebuie sa te rogi pentru un luminis ca sa vezi cu cat esti "mai inalt" decat restul lumii. Tiby a fost "locomotiva" noastra. Ne-a aratat de la inaltime tufisurile care le-a imbratisat impreuna cu Rares in timpul altei expeditii. Dupa un popas de alimentare si dupa inca vreo 20 de minute de mers, am ajuns la altitudinea specificata mai devreme.
De urcat am urcat, acum urmeaza coborarea ! Sincer chiar mi-a placut scurtatura aleasa de ghid: o carare invizibila care mergea pe langa padurea deasa de spini, care s-a intersectat intr-un final cu o carare adevarata.
Am ajuns la masina plini de pamant si boscheti, dar nu-i nimic, eram prea obositi ca sa ne mai pese. Numai specific ca eram 7 persoane pe 5 locuri si ca Tiby a fost nevoit sa stea in portbagaj iar fetele au fost facute sandwish. Numai are sens sa zic asta. M-am simtit prost deoarece eram cel mai.. sa zicem masiv si am stat in fata DAR as fi facut oricand schimb cu Tiby. Intotdeauna mi-am dorit sa vad cum e sa stai in portbagaj la un opel astra clasic in 4 usi.
Revenit acasa am luat baia in primire si nu am iesit de acolo decat dupa 1 ora.
P.S: 1) Din pacate poze nu am deoarece nu am dreptul de autor[ mai exact nu sunt facute de mine]
2)ALBATROS GALATI iti multumesc foarte mult pentru amintirile care mi le-ai daruit ! Nu sunt atat de multe pe cat mi-as fi dorit, dar cu siguranta sunt cele mai importante !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu